Efectele benefice ale zâmbetului asupra sănătății fizice și psihice au fost demonstrate știițific. Zâmbetul este un reflex cerebral, care nu schimbă doar expresia feţei, ci şi stimulează creierul să producă endorfine, reducând astfel durerea fizică şi emoţională şi dând o senzaţie de bună-dispoziţie. Stresul cotidian favorizează aparția unei cantități excedentare de cortizol și dopamină.
Zâmbetul sau surâsul este din punct de vedere fiziologic o expresie facială formată prin acțiunea a 17 muşchi de la extremităţile gurii, dar şi din apropierea ochilor. Neurologul francez Guillaume Duchenne a identificat două tipuri de zâmbet. Zâmbetul Duchenne, cald şi spontan, presupune contracţia colţurilor gurii şi ridicarea obrajilor ceea ce duce la senzaţia de surâs cu ochii, considerat și zâmbetul pozitiv. Zâmbetul non-Duchenne implică doar muşchii feţei şi este numit «zâmbetul însoţitorilor de zbor».
Un studiu dat publicității [1], arată că oamenii care zâmbesc după ce sunt stresați aduc un beneficiu inimii față de cei care au o expresie facială neutră. Studiul a implicat 170 de participanți, iar concluzia a fost că oamenii își revin mai bine după situații stresante dacă zâmbesc, afirma Sarah Pressman, unul dintre coautorii acestui studiu. Mușchii implicați într-un zâmbet trimit un mesaj creierului, transmițând siguranță și traducându-se într-un ritm cardiac mai mic și un nivel scăzut al stresului. Specialiștii cercetează și modul în care zâmbetul afectează hormonii de stres precum cortizolul, dar și hormonul încrederii, oxitocina.
Zâmbetul întărește sistemul imunitar și crește starea de sănătate prin îmbunătățirea activității celulelor NK. Deoarece activitatea scăzută a celulelor NK este legată de scăderea rezistenței la boli și de creșterea morbidității la persoanele cu cancer și boală HIV, zâmbetul poate fi o intervenție cognitiv-comportamentală utilă. Pe de alta parte, încruntarea este un semnal de luptă pentru organism, ceea ce stimulează producerea de adrenalină, cu efectele nocive pe termen lung cunoscute (hipertensiune arterială, predispoziție pentru boli cardiovasculare, posibile probleme pancreatice și hepatice).
Zâmbetul este oxigenul relațiilor dintre oameni.
Zâmbetele conduc la o bună comunicare interpersonală, îmbunătăţesc lucrul în echipă şi ajută la diminuarea conflictelor. Cercetătorii în neuroştiinţe spun că zâmbetul stimulează acele circuite ale creierului responsabile de interacţiunea socială, empatie şi starea de spirit. „Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui”. (Dale Carnegie)
Zâmbetul ajută la gândirea pozitivă, optimism și concentrarea pe soluții și creativitate. Doctorul Rich Castellano este autorul unei cărți interesante pe această temă, numită “The Smile Prescription” („Prescripția Zâmbetului”). Acesta consideră că zâmbetul este cheia sănătății și longevității și a concluzionat că persoanele care zâmbesc mult, au rate mai mici de divorț, iar cei care din cauza unei suferințe faciale nu pot zâmbi, au rate mai mari de depresie [2]. Dr. Rich Castellano își motivează pacienții cu patru antidepresive naturale, pe care el însuși le folosește pentru a nu deveni depresiv: o alimentație sănătoasă, mișcare fizică zilnică, petrecerea timpului cu familia și credința în Dumnezeu.
După cum au arătat-o și studiile [3], persoanele care zâmbesc des, trăiesc mai mult. Un zâmbet autentic are puterea de a schimba chimia creierului și implicit starea de sănătate a corpului. Pe lângă faptul că are un efect destresant și induce un sentiment de bucurie și împlinire, zâmbetul ușurează durerile și îmbunătățește procesul de vindecare. În primă fază, crește rata inimii, accelerează și crește profunzimea respirației și consumul de oxigen, după care se instalează o stare de relaxare a mușchilor, însoțită de o scădere a pulsului, a frecvenței respirației și a tensiunii arteriale.
Durata zâmbetului poate prezice durata vieții
Un studiu din 2010 al Universității Wayne [4], a analizat pe o durată de 60 de ani mai multe imagini cu diferite persoane și a descoperit o corelație între cât de des zâmbeau aceștia și cât de mult dura zâmbetul și durata vieții lor. Astfel, persoanele care zâmbeau mereu trăiau, în medie, 80 de ani, în timp ce acelea care nu zâmbeau mult au trăit, în medie, 72,9 ani.
Zâmbetul are o putere atât de mare, încât poate salva viața unui om [5]. Don Ritche, cunoscut și ca “îngerul australian”, locuiește aproape de o faleză din Sidney numită “The Gap”, un loc asociat cu foarte multe sinucideri. Atunci când vede o persoană distrasă și tristă, îndreptându-se spre faleză, Don se apropie ușor și cu un zâmbet prietenos, o invită la un ceai. Cu un simplu zâmbet și o invitație la ceai și mic-dejun, Don Ritche a reușit să salveze 160 de oameni de la suicid.
Rezultatele studiilor sunt importante pentru dialogul dintre medicină și spiritualitate pentru că se demonstrează valoarea terapeutică a trăirii în bucuria sinceră și împărtășită simplu, prin zâmbet. Așadar, zâmbetul guvernează sănătatea noastră mentală, fizică și reprezintă totodată și expresia echilibrului nostru emoțional. Părintele duhovnic Arsenie Papacioc ne îndeamnă : “Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.“
dr. Nicoleta Dimitriu
medic primar medicină de familie
coordonator al Departamentului Cercetare în cadrul Centrului de Cercetare în Medicină și Spiritualitate Providența
[1] Psychological Science, „The Influence of Manipulated Facial Expression on the Stress Response” 24 September 2012, 2012;23(11):1372-8.
doi:10.1177/0956797612445312, Sarah Pressman.
[2] http://lifespa.com/episode-34-the-transformational-power-of-the-smile/
[3] Lifestyle Med. 2016 Jun 23; „The Laughter Prescription: A Tool for Lifestyle Medicine” 10(4):262-267. doi: 10.1177/1559827614550279. eCollection 2016 Jul-Aug.
[4] Psychological Science, vol. 21, 4: pp. 542-544. , First Published February 26, 2010 , https://doi.org/10.1177/0956797610363775 ,Ernest Abel, Michael Kruger .
[5] http://lifespa.com/how-a-smile-saved-lives/, 15 August , 2016, John Douillard.
